Sub haina unui cerșetor
Se-ascunde Sfântul Petru,
Să vadă propriul lui popor
Din România – ventru.

Întinde mâna-n parlament
Să i se-aprobe farsa;
Dar, refuzat cu-amendament,
E-ndepărtat din salsa.

Nu are drept de autor.
Sondajul lui prin lume,
E-al unui simplu sfințitor
Ce scrie c-un cărbune.

Cerșind prin locuri cu bogați,
Primește pietre scumpe;
Văzu c-au fost și botezați.
Semnează-n liste, puncte.

Ajunse printre cei săraci.
La fel, cu mâna-ntinsă
Și se mirà că nici colaci
N-aveau în vatra stinsă.

În grab-apoi s-a prezentat
La Tatăl, Ziditorul.
Vorbì pe ton manierat
De-amendament. Misterul.

„În țara-n care ai plantat
Un colț de Eden, trainic,
E haos cu adevărat,
Un teatru-n târg maidànic.”

„Tu nu-ți fă griji! În Rai de-or vrea
Să intre bogătașii,
Lor, le-am deschis infern sadea.
La iad! Cu toți cornàșii.

În suferință, ca și Iov,
Poporu-i sfânt și tace;
Sus, Raiu-i pentru orice rob,
Ce-n toate-i drept, și-n pace.”