Știu: anul prin înghețarea clipelor,
aisberg conținând în miez
visurile noastre eterne
în care răscrucile veșnicesc vânturile.
Numesc nădejdea mea un altoi de lumină
pe arborele întunericului crescut în mine
din când în când ca o boală.
****
Nu știu: însumarea pașilor ațâță
Flăcările drumurilor arzând spre oriunde
când lamentourile cântate fals
iscă atâtea tristeți trecătoare.
Numesc deznădejdea mea neputința
de a numi totul cu nume de aur
sau cu nume de înaltă fericire.