Nu mai trec păsări pe deasupra văii
S-au dus departe și-i pustiu în luncă
Bețivii s-au retras într-o speluncă
Zăvoiu-i gol, uitatu-l nătărăii.

Făptura-mi pietre-n apă trist aruncă
Și beau pe mal și nu mă iau cu răii
Alcoolul dezvelește firul căii
Ce-n mine a urcat ca o poruncă.

Apoi mă-ntorc. Odaia mă așteaptă
Și mă las leneș, dulce pe divan.
O carte înlemnește-n mâna dreaptă,

Citesc pe Creangă cu al lui Ivan.
Erou-n filă în final se-ndreaptă,
Dar să mă lecuiesc e totu-n van.