metafora va reînvia e nevoie
de câteva ore de soare pentru ca răceala nopții
să-și strecoare printre pietre capul de izvor și limba de șarpe
numai cei otrăviți pe glezne vor culege
florile tămăduirii

dacă pândit dintre stele de vulturi încă mai crezi
că merită să respiri poezie: scrie!
apăsat până când simți pe os lama fiecărui cuvânt
iar rostul inimii este acela de a împerechea venele

nu trebuie să te sperie gândul rătăcirii
dacă ai fost sincer oamenii te vor căuta
prin râpe și peșteri atârnat de copaci
chiar și în pântece de animale

nici chiar așa… nu îți vor lipi capul de trunchi
aceasta se întâmplă numai în povești
pur și simplu femeile își vor adormi copiii
rostindu-ți numele
apoi își vor iubi bărbații cu ochii închiși
strângându-i în brațe dorindu-te

în vremea asta sufletul tău
pătrunde în lume ca lumina unui hol
printr-o ușă întredeschisă