sunt un delfin rămas în port
au început să-mi iasă picioarele prin piele

sorb încet din liniște într-o cafenea
jobenul ud și mănuși ca un pachet de tarot
mi-amintesc cum
te vedeam de sub apă / blurată de valuri
umbra ta pe ziduri pâlpâind / înainte-mi drumul
ne opream mereu / în același loc
compasul ochiului și un triunghi începeau să ne cuprindă