de când m-am născut respir mori de vânt

nu mai pot trăi în mine
până și mineralul are viață proprie
nimic nu se pierde totul se transformă
un principiu uman spune că
trebuie să arunci cârjele și să mergi
nu mai vorbi mult că ții pământul în loc

în afara mea nici nu se pune problema
câinele care nu mușcă moare
cică așa e în capitalism la noi acasă
și Marx se poate să fi gândit astfel
numai că nu s-a făcut înteles pe deplin
pietrele nu plutesc aruncate în puț

să nu trăiești mai mult decât trebuie
decât miriapod mai bine nu
piatra crapă capu'n patru și se sfarmă
în clepsidră nu mai am nisip
drumu'i negru pisica lungă
e plină lumea de ratați ce trăiesc bine

nu mai pot trăi în concubinaj cu eul meu
nici să mai comit incesturi
violatorii scapă bate vântul trei salcâmi
prin cartier se vorbește numai ca la dicționar
cu o dicție proastă să-i înțeleagă bolovanii

curaj bătrâne să nu pățești ca don Quijote