... pe când eram copil, aveam
deplină libertate să zburd
să sar pe vale și pe deal
fără să-mi pese de nimic

eram doar un copil... ce multă libertate
spre sărăcie nu priveam, iar ea plângea
că n-o băgam în seamă

cutreieram ponoare, crânguri și păduri
poloage, lanuri și podgorii
atâta cât puterile-mi îngăduiau
cântam, strigam și ascultam ecouri

de multe ori, cu grupuri de copii
fugeam la gârla caldă, pe Siret
și-acolo, îmbrăcând costumele de prunci
ne scăldam, fără să știm... de ore

la rodul toamnelor bogate
eram prezenți copii lângă părinți
la recoltat până târziu
când noaptea tuturora ne-nchidea pe rând
pleoapele în așteptarea viselor cu zâne

... și iată-mă acum, o raită dau
cu gândul prin satul meu natal
același, dintre dealuri
cu-aceeași bucurie nemăsurată de-altădată

mai spun o vorbă, un cuvânt
ce poate-i fals, da’-l spun:
e Raiul pe Pământ doar dacă ești copil
copilăria-i... joc de îngeri