Sfârșit de septembrie, ploaie măruntă,
Îmbibă pereții, grădina-mi inundă.

Idei refulate, pun vinului dop,
Las casa-n dezordine, plec prin potop.

Strada-i pustie, o zi nu ca altele,
Peste oraș ploaia spală păcatele.

Se lasă și noaptea, nu-i nimeni în piață,
Mașina poliției trece prin față.

Din felinare curg stropi de lumină,
În stație te văd într-o pelerină.

Mă acopăr zadarnic, oricum m-am udat,
Și vreau să-ți vorbesc, dar te-am confundat.

Plec singur; cu gândul departe privesc
Spre nori ca orbite din smoală; firesc.