Pentru festivalul de umor Vaslui -2010

Cronica colegiilor electorale

Candidații vin în plen cu
O nevastă și o “Miță”;
Seara iese Cațavencu ,
Dimineața…Agamiță.

EL, în fine, a ieșit
Chiar de toată ziua-i criță
Și pe toți i-a ciuruit…
Cine-i oare?...Agamiță!

Ca un democrat notoriu,
Face (cu a lui “leliță”)
Și colegii-n teritoriu
Pentru “frații”…Agamiță.

În Vaslui sau în Costești,
La colegiul cel de “fiță”,
E trimis din București,
Tot un fel de…Agamiță.

Iar acolo viața-i vis,
Mai un ranch, mai o “Ibitză”,
Chiar și-o bursă la Paris,
Cine merge?...Agamiță!

Cu-o privatizare, două,
Cine este “om de viță”,
Cine-și face vilă nouă
Altul decât…Agamiță?

Chit că e bugetul gol
Și Guvernu-i “pe oliță”,
Se deschide iar un Mall
Sub o firmă…”Agamiță”.

Cu procentele tăiate
Mor de foame Ion și Ghiță,
Vin impozite umflate,
Cine râde?...Agamiță.
………………………..
Pe la firmele căpușe
Se închide o “portiță”;
Zarvă, zgomot de cătușe…
Cine plânge?...Agamiță.

Rime date: Criză - valiză

Strategia Doamnei Ministru

Cum Occidentul poartă vina
Că și turismul e în criză,
Elena vrea turiști din China...
În ce-i aducem? ... În valiză!

Rime date: Guvernul-Infernul

Între guvern și infern

Cu nimeni nu compar Guvernul,
Dar criza pare absolută:
E drept, ne arde și Infernul...
(Dar nu cu douășcinci la sută)

Rime date: Curcanul-elanul

Carne de import

Vasluianul hămesit,
Nu va mai tăia curcanul,
Stă cuminte, liniștit...
Că i s-a „tăiat elanul”.

Rime date: Sătui-Vaslui

Cugetarea unui vasluian

Concetățenii din Vaslui,
Cuprinși de foame și de greață,
De viață spun că sunt sătui...
Dar eu nu-i cred...ce, asta-i viață!?

Catren dedicat lui Constantin Tănase

Marele actor de revistă

A fost actorul plin de har,
Iubit de toată lumea, dar
Despre manele de știa...
Tănase nu se mai năștea.

Odă, lui Constantin Tănase

Îndemnat de-un trepăduș
Cu vederile înguste,
Astăzi văd la „CÃRÃBUȘ”
O grămadă de ... „ lăcuste”!

Mi-aș dori - ca-n vremi frumoase -
Un spectacol la „TÃNASE”
Căci avem actori destui...
Însă nu-s de nasul lui !

Rău era cu Ceaușescu
Dar e rău și cu alt ... escu:
Davai pensii și „simbrie”...
Harașo democrație!

Vremurile-s odioase,
La finanțe-i mare bai,
Merge vorba lui Tănase:
Toată ziua ... ai, n-ai...dai!

Pe Tănase l-am iubit
Dar păcat mai mare nu-i
Că „Actorul” a murit...
Iar „Sălbatici”... sunt destui.

Și de-acolo din Olimp,
Unde Tase-și face „veacul”,
Chit că-i mort de-atâta timp
Tot îi mai aud... „tic-tac”-ul.


Moldova lui Porumboiu cel Mare (parodie)

Pe-o arenă verde, într-un vechi oraș,
Unde curge lapte și dospește caș,
Plânge și suspină azi Moldova toată
(Ca la Valea Albă - cum plângea odată)
Căci în Europa, latifundiarul,
A plecat cu boii și se rupse carul.
Însă tot Moldova lângă el veghează
Și cu dulci injurii îl îmbărbătează.
.......................................................
Un arbitru hâtru, fluieră și rage.
La portița noastră, oare cine trage?
Eu sunt Purumboiu, fiul tău hulit,
Eu și de prin baruri mă întorc pilit!
Scorul este mare și îmi e rușine,
Mica mea echipă fuge la cabine.
Dar deschideți poarta, turcii mă atacă,
Fiscul suflă rece și bugetu-mi seacă!
Apoi tot Moldova, cu un ton răstit,
A ieșit la poartă și-astfel a grăit:
“Ce spui tu străine?...lupta ți-e absurdă! ”
(Iară Wesley crede că la el se-mburdă)
Apoi tu aice, fără-un punctișor,
Nu poți ca să intri pe al tău ogor!
Du-te la echipă, poți să faci și-un blat
Și-ți va fi bugetul mare și bogat!
........................................................
Ady se întoarce și din fluier sună,
Mica lui echipă de prin bar se-adună.
Meciul iar începe, turcii vin ca roiu’,
Iar în fotbal crește, Mare… “Porumboiu”!


Sonet pentru Moldova

La cei ce vor veni și ne-or urma,
În zona asta plină de istorii,
Noi tot ce își doresc le vom crea
Și punem s-o înalțe ziditorii.

O vom feri în veci de vreme grea,
Iar de pe cerul ei dispară norii!
Că noi trăim din veac, aici în ea,
Și nu râvnim la alte teritorii.

Această perlă, ca o floare-n glastră,
Cu oameni pașnici și folclor bogat,
Să o păstrăm urmașilor, măiastră!

Ba chiar Ștefan, cândva, a afirmat
Cum că Moldova nu ar fi a noastră ...
Și bolșevicii,-atât au așteptat!