Þi-am scris de atâtea ori,
lacrimi reci de ploi
au înălțat rugii smeriți
niciodată nu le-ai văzut înverzirea
doar ochiul ofilit și brațul ciunt.


Fire de nisip au strălucit
în pagini albastre
stelele ți-au dezlegat misterul
tu n-ai citit
ai rătăcit doar printre alge.


Cireșii au scurs istoria unui sărut
cu fiecare boabă
dar n-aveai timp pentru cules
te-ai mulțumit doar cu privirea.

Þi-am scris ...dar n-ai citit,
urmele amintirilor îmbătrânesc
departe pe un țărm
rămâne doar destinul
să-mi vindece rana
de-a nu-ți mai fi nici o scrisoare.