când mureau cei care spuseseră lucruri neadevărate despre mine
și neamul meu al străvechilor poeți pindareici
neputând să-și dea sufletul trădat de cântecul cocoșilor de munte
hrănind orașul de coacăze crude
eram chemat de oriunde m-aș fi aflat
și dus de-ndată cu temenele albe în elicoptere apache negre
la cei care m-au lovit fără milă toată viața lor și a altora
mă cuprinsese o milă nietzscheiană
nu mai aveau mâini
picioarele se făcuseră nevăzute-n demulturi
ale cucuvelelor neînțelepte mâncând capul atenei
cu dalta clandestină a unei tăceri vinovate
nu mai aveau gură pentru sărutul lui iuda
sfâșiat de jivine sălbatice fără chip la marginea neantului
le căzuseră dinții
și cu toate acestea nu mi-a fost silă să-i iert
mi-a fost rușine ca după un sex imperfect într-o călătorie prea scurtă
în liftul unei scări aflate-n extazul mistic al salvării
prin trupul nefăcut pentru moarte
ci pentru zei și stările de bine ale trădării prin dragoste
de aceea mă stabileam adeseori în orașe drogate
de negăsit pe harta fericirii din harlem
degustate de toți câinii cinismului și ai lenei de a trăi
muzica lui vangelis până la refuz tăind
venele umflate de melancolie ale toamnei
preoți îmbrăcați-n straie incomparabile pentru muritori
se grăbeau să termine ritualul divin la timpul potrivit
în icoane făcătoare de minuni pentru a-și îmbarca sufletul
pe ultima corabie a lui noe făcută din lemn-de-canabis de mâna de aur
a muncitorilor drogați cu ziua de intelectuali rafinați
andocând pe fâșia de pământ zărită de cristofor columb
între mine și restul lumii
în vesele intrânduri în triste ieșinduri la marea drogată a irealității
pe care plutesc dincolo de geamanduri
pietre kilometrice de lapislazuli rubin turmalin
și staniu pentru legăturile rupte ale facerii
în spiritul marilor victorii romane
păstrate în urna de cenușă a viitorului
unde zeul morții stă și șomează
vrând să cânte cu acorduri ample pentru o bucată de pâine
la pianul cu cea mai lungă coadă din lume
model barmen 1820 orașul în care s-a născut comunismul
de vânzare la preț de speculă neagră și roșie
ca picăturile de sânge inocent
vărsat în noul partid comunist al drogaților
care au respins cererea mea de înscriere în sufletul gingaș
al celor hrăniți cu lacrima de foc a singurătății
în cel mai înalt turn babel construit și locuit vreodată
în speranța cheală a refacerii ordinii lumii