trec podul cu senzația că ucid știri senzaționale
în care un tânăr poet
s-a sinucis
de fapt mă gândesc la gleznele tale
țigări neaprinse
în drumul spre mine
am visat azi noapte un dumnezeu tânăr
printre vagabonzi
am să îți povestesc
acum sunt la autogară
și aștept să ajungi mai repede
mă plictisesc pe o bancă
unde un om cumsecade
își așteaptă fiica
noaptea urcă pe mine zgâriind
ajungi
venele tale sunt frumoase
cum sunt râurile după ploaie
aș vrea să te am
pe un acoperiș cald
de unde să-ți studiezi climaxul ca pe steaua polară