agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-03 | |
Împăcat cu toate cele
Liniștit, întins pe masă, Stau în casă. Lumea vine să mă vadă Și nu îi vine să creadă Că eu, cel ce ieri pe stradă Mai râdeam și mai glumeam, Stau acuma-n nemișcare Fără zâmbet și suflare. Inima nu se mai zbate Mâinile-s pe piept legate Doar la cap o lumânare Arde fără încetare. Flacăra-i mică, ușoară, Se înalță, și coboară, Precum visurile mele Se-nălțau odinioară. Timpu-a-ncetat să existe, Spațiul cel nemăsurat S-a redus, s-a micșorat, Doar la câțiva coți lungime Și-un cot-jumătate-n lat, Tot ce-a mai rămas din mine!… Într-un colț întunecat Sufletul meu, dragu-mi suflet Stă stingher și speriat Și se întreabă mirat: - Oare ce s-a întâmplat Că ieri eram vii și veseli Iară astăzi dintr-o dat’ Unul din noi a cedat?!… Foarfeca cea nevăzută Dintr-o mână neștiută, Drumul vieții și-al luminii L-a scurtat. L-a retezat. Câte zbuciumuri și vise Idealuri neștiute, Și câte gânduri vrăjite, Stau în juru-mi prăbușite? Câte unul se mai zbate Să se ‘nalțe, apoi cade Fără de puteri și frânt, Se apleacă spre pământ. Lacrimi mari le cad pe glie Căci se duc pentru vecie Cu cel ce întins pe masă, Stă în casă Fără gânduri și suflare, La cap cu o lumânare!...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate