ochii norilor se-nchid se deschid
roșii de frig
peste bruma sticloasă de dimineață

în toate casele
locuiesc morminte
pline de dragoste și de speranță

în toate casele oamenii cred
că bruma-i o moarte albă sărată
pe care soarele n-a mai putut
cu razele învinse s-o stingă

dar toți copacii și toate ierburile
vor cât mai mult să trăiască
în plictisul acesta
de toamne și ierni
cu scurte-nverziri trecătoare