Tema: "Poetul, Cotnarul și … moldovenii"

Enigmă autumnală

Din teii fără număr cad frunzele duium,
Spirale-ametițoare prin aer se-nfășoară,
Când prin Copou apusul tot mai grăbit coboară,
Iar vântul răspândește miros de mici și fum...

La masă-n colț poetul din nou se înfioară,
Privind la o statuie aflată peste drum -
Sublim erou din veacuri trecute - până-acum -
Chiar dacă, fix pe creștet, l-a murdărit o cioară...

Concomitent c-o muscă îl chinuie un gând,
Privind în jur l-apucă, intempestiv, amarul :
Vor ști măcar ieșenii să-i prețuiască harul
Și bustul să-i așeze-ntre clasici, în curând ?
Cum pronosticu-i sumbru, rămâne doar Cotnarul
Să-i lumineze mintea: - Băiete, încă-un rând !



Temă liberă

Trădare

M-ai înșelat, iubită Julieta,
Eram convins că ai un suflet pur,
Visam că într-o noapte-o să te fur
Și-n lume-o să fugim cu motoreta ...

Voiam pe tine să te fac, ți-o jur,
Regina mea - cum cere eticheta,
Să te aștepte jos la bloc șareta,
Să crape de invidie-mprejur…

Dar n-ai avut un suflet prea matur,
Ai vrut sa faci, probabil, pe vedeta,
Nu te-ai jenat, perfido, de sperjur
Și " Da! " ai spus precum analfabeta
Unui bătran hodorogit și sur,
Ce cu lovele ți-a umplut poșeta !