De câte ori juratu-m-am că nu-ți voi mai scrie
Că nu voi mai risipi cerneluri si multa hârtie,
Și nu voi mai incropi rima rebel și nătâng,
Promis-am că nu te voi mai face să plâng!

Doar azi înc-o zi mi se scurge-n pahar,
Iar gustul de doagă cu miros de fânar,
Mi-așterne în vise doar pasul adânc
Și gândul ce-n slovă încerc să îl frâng!

Și gândul și pasul împreună vor trece,
Iar chipu-ți voi pune-ntre zeițele grece
Arareori ce calcă zânind pre pământ,
Voi ține-ntr-o mână surâsul tău blând.