agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-08 | | Uneori lumea mea e un urs de pluș fără ochi, îmbrăcat în alb și-un copil cu ochi mari lângă el, spunând poezii un urs cu blana roasă de molii și glasuri, cu geam spre balconul îngust, visând avioane ciudate, visând că se naște căzând de pe scări, scurgându-se în chiuvetă că se-nchină și desenează flori cu creta pe asfalt. un urs-copil care învață să meargă în mâna mamei lui, învață să scrie cu degetul murdar de cerneală apoi calcă strâmb în noroi, plânge, devine bărbat. în glasul lui strâmt se învârt comete și fructe de iarnă iar singur, mâzgălește pereți cu desene rupestre, învață alfabetul ca Robinson Crusoe pe o insulă nevăzută Mă învârt uneori prin lumea mea fără ochi și văd clătite în tigaie, cu dinți de lapte înfipți în ele și-o bandă ruptă de magnetofon, ca himenul virginelor, cu vocea bunicii, pierdută de-acum și de tot , văd zâmbet de fată și câteva lumânări pe un tort alerg, alergăm, prin zăpada dospită din parc ne hlizim la Cenușărese din lemn și bem apă rece, facem bulgări cam strâmbi, dar sunt singur și mă trezesc cu privirea de sticlă din lumea mea ca un urs de pluș orb, fără ochi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate