Uneori ai senzația
că iubești viața
mai mult decît rostul ei

decît sensul ei
care se caută pe sine
în cel pentru care
sufletul nu este
decît o însuflețire
(mereu repetată)
a sinelui
de sine urzit
și ursit


sau
pentru care
sufletul este
acea însuflețire
care nu se repetă
decît odată
cu gîndul
...devenit
acel timp care
moare în în sine
pentru a re-naște
prin cuvintele sale?