Pe la începutul lui octombrie, îi scriam lui Marian Dobreanu:
„...La Cluj n-am putut veni pentru un motiv binecuvântat: pe 27 sept am împlinit 35 ani de căsnicie și am mers cu nevastă-mea să aniversăm nunta de coral (cică așa îi zice) la Praga, patru zile.
Numai bine,
Dan Norea”
A urmat un dialog, pe care îmi face plăcere să vi-l prezint.

Rușinică

La Praga, strașnic areal,
S-a întâmplat o mare dramă
Te-ai dus la "nunta de coral"
Și ai uitat de epigramă!
(Pannduru)


C-am uitat de epigramă
Este doar o mică dramă;
Ar fi fost mare năpasta
Dacă-mi ignoram nevasta.
(Dan Norea)


Dacă ți-ai uita nevasta
Chiar că nu ți-ar fi prea bine,
Dar mai mare e năpasta
Dacă uită ea de tine!
(Pannduru)


În orice rău este un bine,
Dacă mă uită ea pe mine
O cuceresc din nou, măi vere,
Și îi ofer... nunta de miere.
(Dan Norea)


Într-adevăr, mare-i păcatul
De vă uitați unul pe altul.
Dar ai să vezi cum vremea vine
Când ai să uiți și tu... de tine!
(Pannduru)


S-a-ntâmplat deja și-a fost o dramă,
Am uitat de mine într-o cramă,
Însă urbaniștii nu te lasă:
Trei cărări... și toate duc spre casă.
(Dan Norea)


Eu am un remediu pentru cei
Care uită, la băut, de ei.
Dacă vrei să nu mai uiți de tine
Du-te cu mașina...și ți-e bine!
(Pannduru)


Cu mașina chiar am fost la cramă,
Dar era sa aibă loc o dramă,
Are o tendință mai ciudată,
Să se-ntoarcă pe trei străzi odată.
(Dan Norea)


Din ce spui acuma eu constat
Că la vârsta asta n-ai aflat:
Când ești cu mașina, vrei nu vrei,
Ai o obligație: NU BEI!
(Pannduru)


Să nu bei! îmi tot zicea mașina,
Păi mai bine-o vând, bătu-o-ar vina,
Nu numai ca să elimin drama,
Dar fac bani să-mi cumpăr toata crama.
(Dan Norea)


Zic, ca la-nceput de epigramă:
Dacă-ți lași mașina pentru cramă,
Chiar te va lovi o grea năpastă
Și rămâi, pe loc, fără nevastă!
(Pannduru)


Păi să-ți dau atunci de știre:
Cred că intru-n mânăstire;
Voi conduce mai puțin,
Dar se zice c-au un viiin!
(Dan Norea)


Fuga ta, îți dau de știre
Chiar nu are vreun temei,
Cum să mergi la mânăstire
Unde-i vin, dar nu-s femei?!?
(Pannduru)


Cu aceste patru rânduri,
Pe cuvânt, mă pui pe gânduri.
Dar la maici, nu ai habar,
Au un post de grădinar ?
(Dan Norea)


O idee chiar isteață,
Ar fi postul ideal,
Dar tu te-ai privit din față,
Că ești taur comunal?!
(Pannduru)


Tu zici de taur comunal ?
Nu prea curvesc, in mod normal,
Dar grădinarii-s creatori,
Le plac copiii... cei din flori.
(Dan Norea)


Þi-ar place să privești în jur
Copii din flori făcuți de maici,
Dar cred c-ai să-nflorești în tur,
De nimerești un schit de ...taici!
(Pannduru)


Calculatorul tău moral,
Cred că filează uneori
Pleci de la Nunta de Coral
Și-ajungi să faci... copii din flori.
(Pannduru)


Concluzia e clară (și o știi)
Din tot ce-am debitat pe rând aici:
Imi șterg pistolul și vorbesc prostii...
Da’ e așa de bine când le zici!
(Dan Norea)