am pete pe obraz de la rujul ăla
roșu aprins
privesc ochiul soacrei cum își deschide florile
în ghiveciul cărămiziu de lut
ars
îmi pregătesc un speech
dau să pornesc reportofonul
de pe vremea când eram jurnalist
recunosc
parcă nu aveam atâtea emoții
când umpleam paharul cu apă
precizez
e gol ca și mine
doar acumulatorii
mă ajută să încep înregistrarea
caseta-i pregătită
și derulez până la vocea rujului de calitate
cu ceva timp în urmă
mi se pare o voce necunoscută
și cuvintele auzite
nespuse
probabil de la trecerea florilor
din motive de frig