Toate amintirile sunt de prisos e aceeași toamnă ca și cea de anul trecut și de acum mai bine de treizeci de ani ghețarii antarctici încă nu se topeau iarba se îngălbenea în același ritm lent frunzele castanilor luau rînd pe rînd nuanța de bronz putred nimic nu scîrțîia sub cuiburile goale ale rîndunicilor de sub streașină numai lanțul era mai nou lanțul de care ai atîrnat o scîndură crestată la ambele capete și ziceai uite mă ridic pînă-n pod și podul grajdului mai răspîndea încă mirosul suav de vacă vanilie și fîn uscat printre degetele răsfirate în dreptul ochilor rotirea lua proporțiile unui zbor pe aripi de șindrilă și toți strigau țipîndu-și batjocoritor veselia găini speriate de unduita putoare a unui dihor presimțit un distih tîmpit și naiv domnișoara sașa domnișoara sașa ți s-a rupt în cur cămașa de atunci nimic nu s-a mai legănat cu atîta insistență pe sub potecile șoarecilor care își ascundeau frica de raidurile mele feline iar cerul era mai jos cu o decolare