Mă simt într-un portativ,
Care-i pozitiv,
Cu sunete atît de fonetice,
Cu versuri poetice,
Mă simt o notă muzicală,
Dintr-o melodie rară,
La început eram un DO,
După ce bine m-am închegat,
Brusc am fost schimbat în C,
Care este DO-ul notat,
În tipul internațional.

Tic-tacu-ul de la ceas,
Ori bătaie de inimoară,
Și muzica are și ea,
La fel ca și omul,
Dar ca și obiectul,
Bătaile ei lente,
Numite în timp,
Sunt cîntate agale,
Într-o singură bătaie,
Unele note de-ale mele,
Au bătai cîte două,
Unele cîte trei,
Și așa mai departe.

Pe portativul de pe hîrtie,
La început de melodie,
Se află cheia SOL,
Și la fel și cheia FA,
Și cum pe partitură,
La mijloc este cheia DO,
Care ea se numește soprană,
Ori mezzo-soprană,
Pe sunete joase,
Ori cele acute,
Trebuie calculat,
Și bine numărate,
De așezat pe partitură.

( 2010, 17 octombrie )