când iubești ierți și uiți
nu mai cauți
oricum e mult mai greu decât să te încrezi începuturilor
pentru că există diminețile acestea de octombrie
când gura nu face altceva decât să sufle aburi asupra inimii

pentru mine iarna e mai precisă decât dalta lui brâncuși
pentru a descifra geometria sărutului nu ai nevoie să înveți limbi străine
e suficient dacă ți s-au înmuiat genunchii
și aerul nu poate depăși nodul din gât

buzele se osifică
sclipesc mai aprins decât dinții
doar limba își controlează mareele
în timp ce urmele dispar sub apă cu viteza fulgerului
sub cerul răsturnat

chiar dacă și-a pierdut cârma
sufletul ocolește zăpada
parcurge distanțele până la far cu ochii
în timp ce animalele supraviețuind înlăuntrul tău furtunii
de spaimă îți mănâncă numele

deja mi-e frig dar nu renunț să caut un capăt
acestui acvariu în care timpul își înmulțește zi de zi viețuitoarele