agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-19 | |
o vreme mi-a fost ciudă pe tine. pe mine mă făcuseră pionier
la stejarul unirii iar eu te-am făcut șoim la cetatea neamțului. de atunci viețile noastre pe fugă au fost un fel de a strînge bănuți norocoși pe care alții i-au aruncat în arteziene. mă strecor pe lîngă vînzătorii de ghebe. îmi imaginez că sînt niște turiști care-mi cer să le fac poze în care să prind plăcuța pe care scrie 100 parliament street. alături o măicuță strînge bani pentru o mănăstire. mă ciocnesc de un medic anestezist pensionar. mă recunoaște cu greu. pe vremuri intra în operație mai tot timpul băut. se mulțumea cu puțin un pachet de cafea sau un pui congelat. despre asta-ți vorbeam. cu cît vrei mai puțin cu atît ai mai mult. în viețile noastre pe fugă mai recunoaștem cu greu cîte-un chip. ne mai cunoaștem cu greu. spintec aerul ca un submarin în căutarea unui convoi de fregate. cînd nu mai am soluții de scăpare îmi spun că ar trebui să mănînc un șnițel de pește. cînd mîncam pește mă simțeam întotdeauna deștept. inspirat. îmi spuneam că am nevoie de fosfor. soluțiile străluceau atunci în întuneric la fel ca rozariile fosforescente. mai ții minte ce moarte de om făceam să avem și noi cîte unul cînd au apărut prima oară? vinerea e zi de pește. maică-mea face șnițele pentru bunicul. dă peștele prin făină și ou. peste toarnă puțină bere așa cum i-am spus. hameiul face șnițelul mai pufos. cam ca un mormînt proaspăt acoperit. vrei să știi ce-a ajuns stetoscopul tău? la redacție avem o pisică gestantă. fetele i-au făcut culcuș în camera de producție și voiau să verifice cu stetoscopul dacă puii sînt vii. în viețile noastre pe fugă puțin mai contează dacă inima bate sau dacă cineva bate la ușă. pînă la urmă e același lucru. acolo înconjurați de arborii de lalea și tufe de alun am împărțit primul artex mănușile de sudură cînd pe teren intra o altă echipă. în casharlton am împărțit tunica ta de la prada jidveiul și chișca. acum împart pureci de baltă peștilor rîndunică într-un acvariu imaginar. cînd nu mai ai cu cine să-mparți e ca într-un an în care ai strîns degeaba frunze de dud pentru că viermii de mătase au dispărut. toate viețile noastre pe fugă de parcă la buckingham palace a început sezonul de vînătoare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate