agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-21 | |
N-ai înțeles trecătorule cât sunt de profundă
Ca un egoist te-ai gândit doar la ce-ți face plăcere, Eu te doream ca pe o speranță, o caldă mângâiere, Un vis de evadare din cochilia mea de tristeți și durere. Poate te-am sufocat cu atâta apreciere Dar până și o gheișă se dăruie cu har, Te-ai speriat prea ușor De al meu freamăt cu dor, Ascunzându-te supărat și mândru Ca un copil răzgâiat după un lung nor. Nu trebuia s-apari să-mi tulburi liniștea, Timpul nostru s-a scurs Fiecare trăind intens iubirea altundeva. Ce mai poate fi acum decât iar amăgire? E un vis pierdut căci ne-am rănit adânc Cu gânduri false de iubire. Am privit lung când ai plecat Chemându-te zadarnic cu apăsător oftat, Obosită, visând la ochii tăi Am adormit spălându-ți amintirea cu multe ploi. Iubirea e un miraj, o amețitoare fantezie Cu care mă hrănesc când simt doar dăruire, Nu-mi pasă de judecata nimănui Ce crede că-s simplă jucărie pe placul oricui. Nu mă mai miră nimic din tot ce-i omenesc Doar mă-ntristez cât de ușor și subit Ne transformăm în fiare mânate de instinct. Trecătorule, am uitat cum grăbit și efemer Ne-am atins pe un astru într-o zi de ieri, Nisipul din clepsidră s-a scurs încet dar sigur Timpul așternând tăcerea din adâncuri. __________________
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate