Ploaia măruntă îmi spală tristețea anxioasă,
Iar coastele frunzelor uscate
Se sfarmă sub pași
Doar furnicile se grăbesc să strîngă
Ce-a mai rămas,
Căci memoriile verii
Stau de-acum ascunse în copaci.

Cînd vinul se va scurge în pocale,
Hai să ne rătăcim printre nori.
E mult prea tîrziu pentru vară,
Iar iarna în curînd va fi în toi.