Opriți destrămarea!
Priviți schimbarea,
Nimic din ce a fost
Azi nu-i cu rost.
Vara nu-i vară,
Azi nu-i primăvară,
Pe timp de iarnă,
Aproape-i toamnă.
Toate-s schimbate
Și prea alterate.
Omul nu-i om,
Nici fructa din pom,
Nu este ce-a fost,
Multe n-au rost.
Vorbe rostite
Doar ca ispite.
Fapta cea bună
Azi nu răsună.
Atâta gâlceavă,
Multă otravă
Azi întâlnești
Prea rar găsești
Un lucru dorit
Și bine gândit.
Lumea se miră,
Dar rar se închină
De ceea ce văd
Azi un prăpăd,
Poate cădea
De sus o stea
Fără să știi
Cât vei trăi.
O faptă bună
Azi te alină.
Puțini o fac,
Mulți se prefac
Sub mantii frumoase
Și prea păcătoase.
Ieșiți cei curați
Și luminați
De atâta durere
Lumea vă cere,
S-o ajutați
Binețe să dați
Celor oropsiți
Și îngrădiți.
Urmând virtutea
Nu răutatea.
Numai așa
Putem scăpa
De la pieire
Prin mântuire.