agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-26 | |
Pe drumul de costișă, ce duce la Vaslui,
Mergea un om, cu jale zicând în gândul lui: „Mai lungă-mi pare calea, acuma la votare, Aș vrea să zbor, dar prețul și pe Low-Cost e mare”! Și, bietul om, slab, palid, având sumanul rupt Și o cămașă veche, bucăți, pe dedesubt, Pășea, trăgând sacoșa cu lapte și cu pâine, Și se gândea cu grijă la ce mănâncă mâine. Opinca-i era spartă, căciula desfundată Și înjura de mamă și înjura de tată. Și îi ieșea afară, din vechiul său palton O sticlă de tărie și-al pensiei talon. Românul venea singur, pe drumul plin de soare, Când, iată că aude fanfare sunătoare. Și vede, nu departe, în fața lui venind, O caravană mare, afișe împărțind. Erau de la partidul aflat la guvernare, Și promiteau și luna și toată-a mării sare. În frunte, Candidatul, mergând cu un Merțan, La bravii săi tovarăși privea, rânjind viclean. Și inima, în pieptu-i, bătea cu foc, deșteaptă, Căci el visa, privindu-i, diurna ce-l așteaptă. Deodat’, el dă cu ochii de searbădul român, Ce sta, sorbind din sticlă, sub un stejar bătrân. Și mult se minunează și nici nu-i vine-a crede, Când îi luă talonul și pensia i-o vede. Oprește caravana și,-n stilu-i consacrat, Rostește-o cuvântare, desigur, ne-ntrebat, Și-i spune cu blândețe: „De unde vii, străine?” „ De la Vaslui vin, tată”! „Cum e acolo”? „Rău”! „Dar pensia aceasta, cum, cine ți-a adus-o?” „Mi-a dat-o Iliescu, iar Băse mi-a redus-o”! „Și iar votezi cu dânșii?” „Știu eu, dacă, drept plată, Îmi dai un kil de zahăr, eu te votez îndată! Mai bagă o făină, mai bagă și un pui Și te votez pe tine, în scaun, la Vaslui”! Atuncea, Candidatul, vorbește cu-al său staff, Îi zvârle o găleată și-un kil de lapte praf, Și pleacă mai departe, că privindu-l sfidător, Românului, la urmă, trăgându-i și-un picior!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate