lucrurile sunt pe dos

azi soarele e mai mare decât pumnul meu strâns

m-am lipit de pământ

ca brațele în V să îl cuprindă

dar e rece și mă înconjoară frica de frică



habar nu am cine sunt

am îmbrăcat o altă rochie

mă ascund în lanul de maci

din care s-a născut liniștea

fac unghi drept cu mormântul

unde oamenii beau și sparg pahare

pe întuneric

când lumea este în moarte clinică



și eu sunt pe dos

vorbesc cu frunze strivite

mor prea încet să spun că exist



norii

se coboară peste mine

să-mi surpe trupul

o să îi aștept

cu ochii larg deschiși.