1

Warning: Poetry is a main cause of word cancer, word diseases and of heart and lips diseases.

de aceea se citește cu grijă
se întoarce pe toate fețele
se umblă prin subsoluri
se deratizează de idei învechite, clișee
nu se îngurgitează pe stomacul gol
o parafă "poem" îți va fi însemnată pe mâna dreaptă
în loc de ceas
când te vei întreba cât e ora
din vene va ieși un stol de papagali verzi
atenție la ronțăit în cazul în care preferi asta
poate produce și carii
este bine să se bea un pahar mare, plin cu apă după
se stă în poziția culcat cu fața în jos
timp în care se așteaptă să crească aripile
dacă în cinci minute nu apar
apelează la un prieten
dă-i un sms, ceva de genul
„azi nu mi-au crescut aripi, ce ma fac, ajută-mă!!”
el se va ruga pentru tine
va intra în prima biserică
va pune bani în cutia milei
și-atunci îngerul cu ochi de pluș
din rucsac va începe să se zbată

2

tic tic tac
tic tic tac
ușa de la camera mea e veche și tristă
dintr-un lemn născut prematur
nu e păzită de călăreți sau șerpi cu cocuri din aur
nici cercuri de foc nu trebuie să înlături

intrarea se face cât se poate de simplu
cu o cheie de metal înfiptă în broască
de obicei scârțâie ca o ușă de rai
așa că nu da înapoi
tot ce trebuie să faci este să nu privești
peste umăr cum peștele sare în apă

aici totul e vis în vis ca o gură lipită de alta

nu ai nevoie de fluier
turma de îngeri te va urma oricum

din camera mea
ferestrele par niște ochi de pisică
verzi, fosforescente
numai bune de pus la bicicletă
suntem copii, ne ținem de mână
ne împrumutăm unul altuia
mama, sora, cărțile de joc
genunchierele, sărim peste blocuri
sărim peste lacurile de pe trotuar
uneori nu, uneori ne oprim
intrăm în ele, așa prin asfaltul rece
acolo suntem oameni mari
e noapte, ferestrele par niște ochiuri de lac
noi suntem din ce în ce mai maturi
ne împrumutăm copilăria
mâinile, orașele moarte
le trezim la viață
șobolanii stau de vorbă între ei
despre cum eram cândva

3

în ziua aceea
după ce ne-am îmbrățișat
trenurile nu au mai plecat din gară

călătorii buimaci încercau să dea telefoane
dar conexiunea nu mai exista
în bagajele uitate pe peron pisicile nășteau liniștite
cojile de portocale se lungeau la soare
fericite că nimeni nu le mai calcă în picioare

eu aveam deja un alt fel sânge în plus
atingerea cu tine
mă îndepărtase cumva de restul lumii
era altă culoare
prin piele ieșeau vârfuri de tun
pregătite de luptă

tu erai invizibil, cuminte
cu măduva oaselor scoasă la vânzare

era un fel de grevă spontană a lucidității

când toată lumea văzuse îngerul
care se deșira din lipiciunea noastră
ca o șină de cale ferată seducătoare

iar noi continuam să ne îmbrățișam, să ne îmbrățișam

și-n tot acest timp oamenii
preferau să stea acasă și să ne arunce
banii de bilet la picioare

avem acum și o pungă plină cu bani
nu știm ce să facem cu ea