Plouă afară,
Plouă mereu,
Privește ploaia,
Sufletul meu!
Cu picătura,
Udă pământul,
Așa frântura,
Umple mormântul.
Mormantul rece
A celor mulți,
Așa se trece,
Cu pași mărunți.
Și câte morminte!
De-a pururi au fost
Dar simțăminte?
Și vieți fără rost!
Rece-i mormântul,
Celor ce mor,
Unde-i sufletul?
Ieri arzător,
Se stinge focul
Din inima mea,
Căutând locul,
Privind o stea.
Acolo sus!
Acolo-n cer
Unde s-au dus
Cei ce pier,
Că este rai!
Că este iad.
Sufletu-ți dai
Stelele cad.
Ori sunt pe cer!
Suflet rănit,
Atât îți cer;
Cât n-am murit,
Să aștepți o vreme,
Ca să termin,
Și nu te teme!
În curând vin.
Să mor împăcată,
Atât îmi doresc.
Moartea visată
Și raiul ceresc,
Căți nu-l viseză?
Dar câți ajung?
Doamne veghează!
Să nu mai plâng.
Să mor cu zâmbet,
Nu-mi pară rău,
Căci tot un umblet
Sufletul meu.