N-ar fi bine să mă-ntrebi
de ce mă-mbrac așa haihui
oricum ți-aș fi explicat
doar ca să te știu mulțumită
sunt îmbrăcat cu vorbele tale
pline de dragostea puerilă
din creștet până-n tălpi
acum că e toamnă iar uite
ghetele mele negre de supărare
sunt vorbele dulci cu care mă trimiți
acasă de la ușa părinților tăi
blugii cârpăciți sunt scuzele
interminabile cu care mă refuzi
ori de câte ori te invit să petreci
cu mine în cercul prietenilor mei
pardesiul nou cu mânecile prea lungi
e asemenea cuvintelor ce mi le spui
seară de seară înainte de a ne despărți
fularul este cel împletit de bunica ta
din vorbele pe care i le-ai spus despre mine
îl port dat pe spate să-l poată flutura vântul
șepcuța de șmecheraș mi-am cumpărat-o
să-ți pot vedea zâmbetul mai des
atunci când vorba ta e doar o amăgire
ca șepcuța mea
de mâine nu ne mai jucăm de-a dragostea
tu 14 eu 13, 13 tu 14 eu
mai bine-amândoi 14-13, 13-14
ca oamenii mari