Se roagă în grădină, desculț printre legume
Și ciufulește iarba săracă și bătrână
Când duhul lui se plimbă cu un asin prin lume,
Þăranii îi sărută sudoarea de pe mână.

Câteodată merge cu vacile la iarbă
Și când își duce singur cămășile la râu,
Intră în apă simplu și gol, până la barbă;
Seara-n hambare doarme cu somnul peste grâu.