Călător pe calea dreaptă,
Orice ființă și-orice lucru,
Toate le respect prin fapte
Demne și cu judecată.

Tot ce mișcă-mi e prieten
Iar natura-mi este soră,
Nostalgia-n gând mă cheamă
Dând mâna cu Creatorul.

Armonii desăvârșite
Îmi cuprind acum auzul,
Nu mai mor de supărare,
Voi trăi doar bucurie.

Plămădit am fost din carne,
Mai apoi voi fi țărână.
Mulțumiri calde soției
Voi trimite din vecie.

Am plătit preț scump în toate,
La a tuturor greșeală…
Doar respectul pentru carte
Mi-a fost bună mângâiere.

Cu blândețea-n conduită
Am tot combătut minciuna,
Dar de-atâta bunătate
Mi-am închis cu ofuri gura.

Toate mi-au zâmbit în lume
Chiar și relele-ofticate:
Făceam haz în încercare,
Ca pe floare tratam spinul.

Deschiși ochii-mi erau bine
De eram chiar la plimbare,
În duioasa mea privire,
Se hrăneau păsări, în stoluri.

ca epilog -
Filip Tănase
François Villon-ul tranziției române
„Nu duceți viață de horror,
Nu vă purtați ca-n abator,
Fiți oameni drepți și fiți mai buni
Și nu uitați: sunteți români!”