agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-05 | |
eram la faza în care toate femeile aveau chipul ei
luam câte o înghițitură din paharul cu bere și opream lichidul gălbui la câțiva centimetri de buze ca la o vamă înainte de a înghiți gest inexplicabil la câteva mese în fața mea era un cuplu cel mai gălăgios prin fericirea lor ea stătea cu spatele la mine dar îi puteam vedea zâmbetul prin ceafă lui îi vedeam din unghiul în care stăteam doar umerii ieșind parcă din părul ei în dreptul lor geamul se aburea de sus până jos în dreptul lor lumina de la neon era mai puternică la ei fața de masă era ca în reclamele la detergenți chelnerul făcea gesturile teatrale fără urmă de falsitate când am ieșit afară am observat că era frigul acela care îți respectă căldura interioară se lipea doar de obraji cu niște palme tandre suficient cât să nu iau autobuzul și să merg pe jos până acasă cu o senzație ciudată simțurile mi se ascuțiseră m-am uitat la lună i-am văzut clar pământul arid m-am și văzut hoinărind pe acolo lovind praful acela selenar până ce m-ar fi acoperit mi-ar fi intra în ochi pe nas în păr în mijlocul acestui praf aș fi zâmbit nevăzut de nimeni mă jucam cu ceața parcă era o pânză de păianjen îmi umezise palmele țineam mult la micile broboane apărute în care lumea devenea concavă șutam în toate cutiile sau sticlele de plastic din smucitura produsă chipul ei ieșea din mine ca praful dintr-un covor când îl bați o parte însă se așeza la loc în cel mai confortabil loc din trupul meu inima stârneam câinii lătrau la mine pentru scurt timp când aveau impresia că mă dizolv în întuneric se întorceau sub mașini în locul unde cerul lor avea forma unei tobe de eșapament am încercat prin puterea privirii să ridic în copaci frunzele căzute ca în videoclipul return to innocence erau foarte multe non-stopuri în oraș cu vânzători care stăteau afară încercând să se comporte ca și când totul e bine prea multe reclame luminoase care mă loveau cu mingi invizibile de lumină eram în perioada aceea când după o plimbare atât de lungă aș fi vrut să o reiau când aveam impresia că pe undeva pe una din străduțe am suferit prea puțin
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate