Te aștept, de aici, plinul unei batăi
în aer, jumătatea unei cape alunecând
sub pași, un plic legat cu ceară, gol în
săgeata luminii
- clar! mi-au spus întrebările, și le pun
pe lângă mine, mici și-nțepate , pieptul
meu crestat în munte: aici aștept,
mă întorc de unde pașii și-au luat obârșia
și n-au mai cunoscut nimic.
Existența-i trecută sub tăcere, un tabu
-un epilog-un mișcător cerc ridicat sub
inerție;
în jumătatea unei cape sunt doar un pitic
cu grăunțe-n loc de ochi și scame-n loc
de gură.

Te aștept, cât stau toate astea adormite.