În nemurire trupul se dislocă
Rămâne-un spririt pur, ferit de stingeri
Și de lumeștile din Măr atingeri,
Iar Demiurgul dreptul își alocă

Pe gând nefapt cereștile prelingeri.
Tu ești greoi precum un pui de focă
Și îngerii și sfinții te sufocă
Și nu te lauzi cu război și-nvingeri.

Uitat într-un cotlon, sufletu-ți urlă
Un vin ceșește și ceva merinde
Dar n-are cui chema din vechea surlă.

Și Iadului această stea te vinde
Afurisești biserica din turlă
Ce bunătăți în Raiul hâd pretinde.