La sfârșitul visurilor
Căzute în depresia amintirii,
Cu ceas deșteptător
Și mic dejun digerat
Sub ploaia răzvrătirilor,
Lângă fereastra cu suflet pătat,
Zugrăvit pe luciul norilor
Și semnat pe transpirația sticlei,
Pleoapele cad peste răsăritul pădurii
În alungarea zborului de brumă.

Deasupra frunzelor adie
Parfumul buzelor crăpate,
Iar vântul spulberă șuvițe-n
Cucernicele-i dulci păcate.

E început de drum,
Bătătorit de pașii
grăbirilor de fum,
Iar aerul înțeapă
privirile distante
În efemerul ceții,
Plăcerea se prelinge
Nimic nu vă atinge.