în acea zi copiii săreau peste mațele mele
desenate cu cretă colorată
am decis să plec când unul se încâlcise
și strică peisajul
mă duceam acasă fără regretul că n-am dat apartamentul în chirie
unor studente de la drept
apoi am simțit cum cineva mă trage de ghete
ciorapi
pantaloni
chiloți
și restul
îmi mânca liliacul din mână
omorât cu prosopul de baie mirosind
puternic a săpun de calitate proastă
dar totuși mă țineam cu cealaltă de rădăcina plafonului
și zâmbeam cu dinții de seară
deși știam că întrerupătorul
stă ca un ultim epolet pe umărul drept al ușii
și că 60 de w
nu mă pot duce acasă

tot ce mai aveam era mama
ieșită proaspăt din congelator
așteptând pe un taburet sticla de cola să meargă la wc
îmi zicea
să cobor jos unde aerul e mai curat
lângă picioarele ei

și nu e același
aerul din care culegeam firele ispititoare
să-mi scot ultimii lei și să-i dau la rutieră
și-a pierdut potența
îmi inundă plămânii și convinge fiecare celulă să mai pună un lemn pe foc
doar furia lui mă mă clatină cu un sens
din perete în perete
ca un pendul ce-și face treaba
fără să-i pese de energia cinetică posedată