agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-08 | |
(Îți ia 6 luni să te obișnuiești cu un lucru nou,
cum ar fi să-ți agăți haina în cuierul de la intrare sau să adormi cu toate luminile stinse) Cresc ciorile la geamul meu în fiecare dimineață și visele mele sunt niște filme violente cu oameni care se cunosc pe jumătate și care nu plâng/nu iubesc/ nu se țin de mână. Geanta de școală mi se strânge pe umeri ca funia de gâtul unui sinucigaș; trec ciorile, încă nu e iarnă și vreau să #îmi imaginez că e cutremur și să te sun; niciodată nu răspunzi și chiar nu știu ce ți-aș spune, nu mă iubești și nici eu pe tine. Mă gândesc că de vină e toată dispoziția asta reziduală, nici toți caii din lume nu ne vor face fericiți, nici cel mai bun ceai sau pupicii onorifici pe care îi trimit seară de seară oamenilor care într-un fel mă cunosc. E inextricabil (și iar ne-am contrazice asupra sensului); nici măcar nu sunt Doris Bither, deși acum mi-aș dori să sufăr de abuz fantomatic sau să fiu vreo expertă în epigenetică și să ne modific genele amândurora să ne fac perfecți unul pentru celălalt, dar stresul timpuriu mi-a luat-o înainte probabil și nu mai pot schimba nimic sau poate e doar faptul că la ușă sunt doi pantofi, două ghete, două mănuși, două numere de telefon, iar în toată casa sunt doar eu și asta mă face să cred ca devin ipohondră#
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate