Sub zăpadă o casă,
sub casă o zapadă.

*
Mi-a spus cineva ca sunt un animal poetic
de o frumusețe tulburătoare,
l-am crezut.
Să-mi imaginez o panteră neagră care,
înaintea atacului, toarce.

*
Afișe cu moși crăciuni, persoane dispărute,
infractori.

Sub pantofi ninsoarea scârțâie,
e un zgomot insuportabil,
ca atunci
când zgârii o tablă metalică cu unghia.

Eu singură cu un palton de la Tara
și povara încărcăturii.

*
Mama lângă plită, mama atac de panică,
mama caras desfăcut.
Tata cu un os subțire de pește în inimă
cu inima în mama cu bărbia în solzi.


Le spun sărut mâna.
În seara asta cineva va ucide.

*
Nik e la Iași cu Oana,
probabil fac dragoste.
Mă gândesc la ei ca la o dulceață de zmeură
împroșcată pe un pat alb.

Băiatul meu doarme cu ochișorii deschiși.
Dacă mă grăbesc,
reușesc să mă culcușesc în iubirea lui de înger.

*
Sub zăpadă pași,
sub pași zăpadă.

Locuiesc departe,
strada păcătoșilor, un parc de distracții,
alimentara.
O biserică a celor curați orbi și puțini.

În lucrarea de licență am scris despre penitenciare
de maximă siguranță.
Deținuți care strângeau ninsoare în pumni.

Eram sigură,
într-o zi, leproșii îmi vor ieși din viscere.

*
Sub moarte o zăpadă,
sub zăpadă o moarte.

Iarna aceasta redecorez casa.
Nu am mari pretenții,
vreau să vopsesc pereții cu smoală
și să pun pe centru un fotoliu roșu.
Geamuri fără sticlă,
să intre fulgii prin mine ca niște săbii în teacă.
Becuri obișnuite,
pentru exercițiile de pupilă.
Nu suport lămpile cu tuburi neon.

În fotoliu, trupul meu gol sau ochii mei deschiși,
semn de vasalitate.



CELULE STEM, ed. Prut International, 2022