Se trimit 35 de miliarde de mail-uri în fiecare zi
și niciunul către mine,

părul meu devine o scară până la Dumnezeu
și în fiecare palmă mi se naște o gaură neagră.

Inima mea e o farmacie în rate
și bate ca vântul înainte de finalul verii.

Mi-am zis,

când vine vorba de răspunsuri,
nu pot pune egal între complementele fiecărei enigme.



Au existat 230 de ani fără războaie
și niciunul în viața mea,

stomacul meu devine locul de întâlnire dintre doi fluturi
care se transformă în sute de omizi.

Singura apă care mai curge în mine
e cea a unei mame ce naște.

Mi-am zis,

nimeni nu se mai dă cu capul de pereți,
numai eu cu capul de oameni uneori.