agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 951 .



păianjenul care tușește
poezie [ ]
3 și 4

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [petre p.bucinschi ]

2010-11-12  |     | 



Câteva versuri devin grațioase, o urgență pe coala de hârtie.
Cu pixul între degete, mâna îmi cade ca o capitulare pe coala de hârtie.
Priveam pixul dintre degetele mele ca pe o vendetă optuză cu sânge rece.
Vreau să pun timpul în paranteză, așa cum se întâmplă cu vorbele unui străin.
Îmi este greu să știu ce să îi spun fetei din poezia pe care o scriu.
O întreb când ne putem vedea din nou pe coala de hârtie.
Ea rămâne nemișcată și se uită fix printre rândurile poeziei, înainte de a-și ridica ochii spre mine.
Mă simțeam ca un cufăr viu plin de gânduri și amintiri, vise și năzuințe.
Îmi las privirea pe umerii ei goi și o dezbrac cu ajutorul cuvintelor.
Ea nu protestează.
Deodată paianjenul din colțul camerei începe să tușească, eu mă decuplez de poezie.


Păianjenul din colțul camerei îmi vorbea prin tăcere.
Cobora prin tăcerea lui spre mine.
Dincolo de surâsul său era nimicul.
Din disprețul clipei vedeam pe firul subțire, coborând în urma păianjenului, femeia.
Credeam că ea vine spre universul meu să îmi mângâie rănile imaginare.
Deodată păianjenul a început să tușească.
Vedeam în el născocirea fricii.
Femeia cobora în tăcere pe firul subțire de păianjen spre universul meu.
Ochii mei căutau adevărul, între ea și păianjen.
Atunci am strigai;
De ce mă înșeli cu paianjenul?
Lumina obscură a camerei, devenise tăcere.
Răsuflarea femeii nu era nimic altceva decât răsuflarea propriilor mele versuri.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!