Sunt în mașină acum
Și nu se aude decât vântul
Care mă însoțește pe drum
Alinându-mi dorul și gândul.

Nimic nu este în jurul meu .
Decât o liniște eternă
Ce mă face să cred că însă dumnezeu
Se odihnește, ținând capul pe pernă.

Până și pauza și-a luat moment de respiro,
Chiar și iarba s-a dus să se culce la umbra nucului umbros,
Unde ți-am spus adio,
Iar tu nu te-ai mai întors.

Probabil că înaintând înspre tine am devenit puțin cam melodramatic,
Dar ,tăcerea aceasta sinistră mă apasă din ce în ce mai tare ,încât nu mai pot suporta,
Amintindu-mi de dulcele parfum de jăratic
Și de acele momente în care ne sărutam în bucătăria ta.