cad stropi limpezi din crengile nucului
zgomot de fruct rupt cu dinții de lapte
ai primului înger

stau sub umbrarul acesta de sunete și mă număr pe degete
unde-Þi sunt, Doamne, în ce pliu al veșmântului Tău
m-ai uitat ca pe-o vorbă
risipită în somn?

ascultă cu mine cum ploaia trezește cenușa din piatră
cum strigă lumina de seară sub tălpi

eu
o gâză-ntre două ferestre
cald și frig deopotrivă mi-e dorul
cald și frig
necuprinderea Ta