ce importanță au zilele fără copacii cu mirosul părului tău
ce importanță au străzile care nu mai ascultă de tălpile noastre
ce importanță să mai dau soarelui ce-și deschide gura să mă înspăimânte
ce importanță să mai dau pereților care mi-au ținut de urât
și m-au dorit și m-au purtat prin eternele singurătăți
sfinte chipuri dezgustătoare pe care oricine spre cer le-ar zugrăvi
ce importanță să-mi mai dau mie când ca o zi de iarnă trupul
mă împuținează când prin mahala caut singura femeie ce-mi
poartă ochii de fum buzele clare ca o oglindă și inima sacră
în care moartea stă îngropată ca un sânge încoronat
ce importanță să mai dau mamei mele când pântecul ei
mă închide într-un vis ca pe o formă a fericirii pe care
ceilalți o numesc de nenumărate generații Naștere
când de fapt în dulapurile ei corpurile mele poartă chipurile
exilate ale tatălui meu palid hulit și izgonit înlăuntrul lui dumnezeu
ce importanță să mai dau pământului împărțit ca un corp de femeie ușoară
celor care își suportă viața de a fi călăi când în adâncul lui
cerul se-ngroapă ca o floare de nufăr când în adâncul lui
zăpada-i coboară pe îngeri la somn când în adâncul lui
bunicul meu mototolește în ziare chipurile cu miros de salcâm
când în adâncul lui soarele pătrunde doar prin mirosul celor morți
la ce sunt importante cântecele dacă urechile noastre nu mai percep
universul neobișnuit al păsărilor universul neobișnuit al crucilor
universul neobișnuit al sângelui al agoniei al iubirii la ce mai sunt bune
toate aceste cântece pe care poeții le scriu cu gândul la umbrele mișcătoare
ale necunoscutului cu gândul la buzele lor vinete