Cum să-ți deschid poarta
de dantelă nevăzută,
sărutându-ți icoana de abur
ce numai păsărilor
le este îngăduit s-o poarte?

Măcar o singură dată
aș vrea să te țin în palme
și să ciocnim o cană cu vin,
iar tu,suflete al meu,
să-ți imprimi chipul
pe fiecare perete al casei mele,
ca să-i fie mai ușoară trupului
plecarea.