agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-19 | |
am încetat să mă gândesc la tine ca
la o femeie incredibil de proastă când trec pe strada ta privesc pur și simplu vidul. în gol. e 5:05 - ora când te trezești îți lași capul pe burta lui și asculți mirabilul joc al mațelor forfota aia lăuntrică. crezi că adâncul s-a ascuns șuieră suflă te guduri între lumină și întuneric iei în brațe corpul acela masiv ca pe o ultimă toartă. azi trec peste buzele tale peste toată arcuirea rujul roșul lor ca și cum aș strivi gândaci de colorado între pleoape uneori îmi amintesc ziua în care mi-ai spus că îți plac bărbații urâți alteori la noaptea în care mi-ai șoptit cam năuc te iubesc. m-a pufnit râsul. și toate s-au dat de trei ori peste cap ca în basmele cu făt-frumos și ileana de fapt ca în toate poveștile din lume au apărut găurile negre planetele sateliții eu am intrat într-un con de umbră. râzând. timpul a trecut parcul a ruginit toamna s-a cățărat pe burlane imaginare iubirea s-a transformat în viță de vie sălbatică tu - aracul de care s-a agățat și ți-am spus că ești incredibil de proastă că lași între noi ceața fumul dulceața întrebări plutind la suprafața lucrurilor dar tu ai întins-o ca pe un elastic de la un capăt la altul al lumii cam asta a fost ți-am cumpărat înghețată de pepene galben și 200 de grame de pricomigdale am plecat am mai privit o dată parcul banca păsările m-au fascinat mișcările tale felul în care te căutai prin buzunare aruncai firimituri coji semnițe de parcă ai fi hrănit întreg universul ai rămas o femeie incredibil de proastă să crezi în iubire e ca și cum ai crede că soarele se învârte în jurul tău și îți bronzează toate cărnurile e un tip la tine în casă îți face un ceai îți mângâie părul nu peste mult ți-o va trage tu nu spui nimic. taci și fumezi. gândul ți-l deșiri strat cu strat. la cum te știu cred că joci mă iubește nu mă iubește despre mine ce să-ți mai spun ce altceva îmi agăț doar singurătatea în cuierul fiecărei femei frumoase sau nu ca pe o geacă de piele cu ținte * dimineața o îmbrac trag fermoarul și plec uneori mă gândesc la tine cea mai proastă femeie din lume
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate