respirație de toamnă-
nimicul printre veșnicii
drum fără durere croiește

cercuri concentrice
timpul
lunecă printre bătăile tobei
un taiko solo
tatuează buricul muntelui

titirezul
picături de lapte
împrăștie
pe feliile de pepene verde
sâmburii par niște flori purpurii
asemenea
unor koinbori stau atârnate de ramurile desfrunzite

pătrund în miezul toamnei
clopoțeii de vânt ating negura dimineților

un cocor orb stă pe marginea prăpastiei
frica de necunoscut
nu-l trage înapoi

pipăie pietrele
un roșu jucăuș a înflorit printre nori
un verde prietenos îl ține de o aripă
albastrul iubitor îl hrănește

flux de poeme
urcă dealul
cu împăcarea peste umăr
rotit
pe bolta argintie
deschide o poartă spre rai

nu mai mănâncă nu mai bea-
trăiește un extaz desăvârșit
câți ani au trecut