Un sărut coclit cu gust de ceață-am lăsat
pe glezna dezvelită
a toamnei târzii
mi s-au lipit de buze frunze moarte
machiate viu și straniu
de mana ce-anveșmântat Tucanul
În strai de curcubeu din resturi de lumină
stridențe cu miros carnal
și transpirații diafane
căzute cast pe geana unui gând.
la ce e bună toamna
ce rost are abacul
când zorile-s tăcute și pustii?!